Dragi pasionați de provocări senzoriale,
Suntem încântați să vă anunțăm lansarea unei serii de articole cu sugestii de călătorie, intitulate "Călătorii senzoriale cu Aroma Land".
În colaborare cu Dana Ilie, ghid de turism experimentat, vă invităm într-o călătorie inedită prin locuri fascinante, mai mult sau mai puțin cunoscute, oferindu-vă recomandări autentice și sfaturi practice pentru călătorii memorabile.
În această serie, veți descoperi lumea prin prisma simțurilor, cu un accent deosebit pe arome și senzații unice pe care fiecare destinație le oferă.
Călătorie plăcută!
La plimbare prin Grădina Portocalilor din Roma
Salutare, dragi călători senzoriali!
Astăzi vă invit să ne îndreptăm pașii către inima Romei, unde, pe dealul Aventin, se ascunde un colț de Rai. Grădina Portocalilor (Giardino degli Aranci) sau Parcul Savello este un sanctuar al păcii și o oază de frumusețe în mijlocul agitației Cetății Eterne. Am descoperit grădina întâmplător, într-o după-amiază călduroasă de primăvară…
Cum urcam colina Aventină, am fost imediat învăluită de un parfum seducător, dulce și revigorant. De îndată ce în zidul înalt, compact, al Bazilicii Sf. Sabina s-au deschis câteva porți, am descoperit sursa omniprezentului miros de flori de portocal: o grădină ascunsă! Sute de portocali îi umbresc aleile și creează un mic Paradis natural și plin de farmec!
Sursa foto: https://loving-travel.com/en/rome-july/
Dar Giardino degli Aranci nu este doar despre mirosuri! Este și un loc de unde poți admira una dintre cele mai frumoase panorame asupra Romei! În această oază de verde și de liniște am petrecut ore întregi pierdută printre aromele și culorile vibrante ale grădinii, ascultând foșnetul vântului și simțind cum istoria și natura se împletesc într-un loc magic.
În plus, grădina se învecinează cu alt loc la fel de inedit: Buco della serratura dell’Ordine di Malta, o mică deschizătură în poarta Mănăstirii Ordinului Cavalerilor de Malta. De acolo, privind prin gaura cheii, se poate vedea telescopic cupola Bazilicii Sf. Petru de la Vatican, perfect încadrată de gardul viu din grădina mănăstirii. O priveliște fantastică și unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale Romei!
Sursa foto: http://www.grandvoyageitaly.com/travel/romes-secret-places-keyhole-with-a-view
Pentru mine, aroma florilor de portocal a devenit simbolul perfecțiunii unei zile de primăvară pe colinele Romei. Sper că am reușit, în aceste câteva rânduri, să vă fac și pe voi să vă imaginați mirosul îmbietor, soarele blând pe piele și priveliștea magnifică a Orașului Etern văzut din Grădina Portocalilor.
Explorând bogăția culturală a Berlinului pe Unter den Linden
Am să vă povestesc despre o zi pe bulevardul Unter den Linden, un puzzle istoric cu un amalgam de piese din toate timpurile, dar și subiect de… anecdote.
Parcă scos dintr-o poveste de epocă, Unter den Linden, tradus simplu "Pe sub tei", este un adevărat regal al timpului și culturii. Pe acest covor istoric de doar 1,5 km lungime, fiecare pas m-a purtat într-o călătorie plină de surprize.
Întâi am admirat Poarta Brandenburg în întreaga sa măreție și, de îndată ce am trecut pe sub umbra-i impunătoare, am intrat într-o lume de poveste. Una a palatelor mărețe, a ambasadelor unde s-a decis soarta lumii și a muzeelor ce adăpostesc prețioase comori ale trecutului și prezentului!
Poarta Brandeburg
Față în față cu Domul din Berlin, chiar înainte să-mi „suflec pantalonii” ca să trec Spree-ul, o clădire cu je ne sais quoi mi-a atras atenția. Era Humboldt Forum, un muzeu modern, reconstruit pe locul pe care, timp de 5 secole, s-a ridicat fostul Palat Regal al dinastiei de Hohenzollern. Da, acea dinastie Hohenzollern care a dat și regii României! Vă puteți imagina câte secrete au auzit pereții acestor palate berlineze?
 |
 |
| Domul din Berlin |
Universitatea Humboldt |
Nu e un secret, însă, că Unter den Linden a fost – și încă mai este – un loc de promenadă și sursă de inspirație pentru oamenii artelor.
Acum mai bine de 100 de ani, prin aceleași locuri își dezmorțeau picioarele, gândurile și ... limbile Ion Luca Caragiale și Barbu Ștefănescu Delavrancea.
„Mai mulți tei jigăriți decât popești, și pe urmă arini, paltini“ ar fi exclamat cel din urmă privind copacii de pe Unter den Linden, spre șocul trecătorilor și jena prietenului său!
 |
 |
| Unter den Linden | Unter den Linden văzut din Domul din Berlin |
Că or fi și arini, și paltini... tot teii rămân emblematici pentru atmosfera fermecătoare a elegantei artere berlineze. Imaginați-vă o plimbare vara, sub umbra coroanelor înalte, cu aerul îmbibat de aroma florilor de tei... așa ceva nu se uită prea ușor!
Cu toate simțurile în alertă; așa se trăiește vraja nesfârșită a acestui oraș!
Incursiune în Tărâmul Lavandei - Provence, Franța
Când spunem Provence, ne gândim la o destinație boemă, unde timpul își ia pauze lungi și ritmul vieții se desfășoară lent. Aici, gastronomia este o artă, vinul curge sprinten în pahare iar lavanda înflorește într-un spectacol de culori și arome.
Pentru cei care doresc să evadeze din agitația urbană și să se bucure de frumusețea naturii, sudul Franței este un adevărat magnet. Am profitat și eu la maxim de ceea ce oferă zona într-o incursiune prin unele din cele mai frumoase sate din Europa!
De îndată ce am părăsit orașul și am ieșit de pe autostradă, m-am simțit ca și cum m-aș fi trezit în mijlocul unui tablou impresionist.
Oriunde priveam, peisaje de poveste, sate pitorești, livezi bogate și podgorii nesfârșite îmi zâmbeau de dincolo de geamul mașinii. L-am deschis, iar mirosul de lavandă m-a copleșit, aducându-mi o senzație de pace și liniște interioară.
 |
 |
| Câmpuri de lavandă la poalele satului Menerbes | Lavandă într-un magazin din Arles |
În Provence, lavanda nu este doar o simplă plantă, ci este împletită în țesătura vieții cotidiene. Pe lângă câmpurile nesfârșite, am găsit această plantă în toate formele sale, în absolut toate locurile în care am oprit.
Imagini pitorești cu câmpurile de lavandă am găsit pe cărți poștale din Roussillon, satul unde ocrul din sol creează o imagine idilico-marțiană. Un fel de Râpa Roșie neaoșă, unde ocrul din cariera locală, azi obiectiv turistic, mi s-a lipit de pantofi ca Provence-ul de inimă.
Satele medievale Gordes și Ménerbes, construite pe înălțimile dealurilor, m-au impresionat și ele prin străduțele înguste, casele cochete și peisajele magnifice. Privite invers, de la poale, păreau că se sprijină pe tufe rotofeie de lavandă.
 |
 |
| Afiș cu tablou cu lavandă în Roussillon | Plantația din jurul Muzeului Lavandei din Luberon |
De la suveniruri la produse cosmetice și chiar culinare (precum mierea și dulceața) naturale, lavanda este omniprezentă și în magazinele din marile orașe. O primă sesiune de shopping am făcut în Arles, oraș al artei și istoriei, inclus în patrimoniul UNESCO!
Orașul este sinonim cu Van Gogh în perioada lui cea mai prolifică: în cele 12 luni petrecute aici, acesta a pictat nu mai puțin de 187 de tablouri, în unele dintre ele surprinzând – evident – și infinita frumusețe a câmpurilor de lavandă!
Rousillion
Restul suvenirurilor le-am cumpărat direct de la Muzeul Lavandei din Luberon, un tribut viu adus emblematicei plante și o experiență autentică. O parte din farmecul vizitei e dat de ferma tradițională provensală din piatră de Gordes ce găzduiește muzeul, așezată în mijlocul plantației de lavandă, la umbra măslinilor roditori și a pinilor impozanți.
Cu toate cumpărăturile în bagaj, eram gata să spun nu ”La revedere”, ci ”Pe curând, Provence!”
Castelele de basm din Bavaria
Verde, turistic și, în general, impresionant – așa am văzut eu cel mai mare stat german, Bavaria, ce atrage milioane de turiști în fiecare an. Astăzi vă iau cu mine să îngroșăm (virtual) statistica și să explorăm renumitele castele și palate ale Regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, cunoscut și drept Regele Lebedă sau Regele Nebun.
Nebun nu știm sigur dacă a fost, așa l-a considerat Guvernul datorită cheltuielilor exagerate, dar îndrăgostit de frumos – în mod cert! De la încoronarea sa din 1864, la vârsta majoratului, până la înecul (suspect) din 1886, Ludwig a construit teatre și castele, a susținut artele și artiștii (a avut o prietenie de lungă durată cu Richard Wagner) dedicându-și mare parte din timp călătorind prin peisajul alpin. Desigur, așa am face și noi dacă am fi regi, dar oare câți am avea viziunea lui?
Pe mine, expediția bavareză m-a purtat de la palatul Herrenchiemsee la Linderhof, lăsând la final bijuteria arhitecturală cu al cărei poster lipit pe ușa de la dormitor am crescut, visând să ajung odată să o cuprind cu privirea: Neuschwanstein.
Situat într-un cadru minunat, pe Herreninsel (cea mai mare insulă din lacul Chiemsee), Herrenchiemsee este un adevărat „Versailles bavarez”. Acest palat a fost construit ca un „Templu al Faimei” pentru regele Ludovic al XIV-lea al Franței, pe care Ludwig al II-lea l-a admirat cu fervoare.
După un tur al încăperilor elegante – cu explicații pre-înregistrate direct în limba română - bucurați-vă de o zi de plimbare prin grădinile opulente și de splendoarea monarhică a unei lumi de vis!
Pentru mine, grădinile care îl înconjoară sunt una dintre cele mai frumoase creații ale imaginației umane, cu un mix de elemente de design baroc și renascentist italian cu secțiuni de peisaj englezesc, francez și spaniol.
Vă recomand să faceți o plimbare prin parc și să admirați cele trei grădini cu terase încununate de temple, fântâni, grote și pavilioane din care nu.mai.vrei.să.pleci!
Poate intenționat am lăsat ce e mai frumos la sfârșit! Neuschwanstein este situat într-un cadru idilic, ițit printre munți drapați în verdele coniferelor. Altitudinea și parfumul de brad te amețesc; sau poate e doar prezența maiestuoasă a Noii Lebede de Piatră (trad. din germană a Neuschwanstein).
Arhitectura și decorarea castelului sunt printre cele mai emblematice din lume. Eu i-am dat ocol pe toate părțile, și pe dinăuntru și pe dinafară, să fiu sigură că ochii mi se-nfruptă din toate felurile acestui festin al artelor.
Cireașa de pe tort, pe care v-o împărtășesc cu plăcere, este priveliștea asupra castelului de pe Marienbrücke, delicatul pod de fier ce plutește, parcă, 90 de metri deasupra defileului Pöllat din apropiere.
Dacă n-ați făcut-o încă, sper să ajungeți curând să vă numărați printre cei 6.000 - 8.000 de turiști ce vizitează zilnic cele trei castele de basm ale lui Ludwig al II-lea, regele Bavariei.
Chamonix: Aventuri la înălțime în inima Alpilor
Sunt multe locuri în lume unde vârfurile montane și peisajele maiestuoase îți taie respirația, stațiuni turistice sau simple sătuce care te întâmpină cu brațele deschise și o energie debordantă. Dar puține se aseamănă Chamonix-ului, perla Alpilor francezi, locul unde poposim astăzi.
Aici îți lași inima să zboare pe pârtii, iar adrenalina îți curge în vene mai repede decât ciocolata caldă în căni, la après-ski. Și chiar dacă senzațiile tari nu sunt pentru voi – așa cum nici eu nu mă dau în vânt după sporturile de iarnă -, trebuie să puneți pe lista de vizitat Chamonix, un adevărat playground pentru toți iubitorii spectacolului naturii.
Văzând hotelurile de renume, cu fațade cochete și valuri de turiști intrând și ieșind, n-ai bănui că orășelul din inima Alpilor încă trăia din agricultură în secolul al XVIII-lea. Când doi englezi au pornit în explorarea văii în 1741, au descoperit o întindere de gheață, pe care au numit-o „Mer de Glace” (trad. Marea de gheață).
De atunci, aventurierii din întreaga lume au fost dornici să exploreze minunile acestui teritoriu misterios, situat la o aruncătură de băț de acoperișul Europei, Mont-Blanc.
Dacă sunteți munțomani, drumeți atletici, plimbăreți mai contemplativi sau schiori pasionați, sigur există un traseu sau o pârtie pentru voi în Valea Chamonix-Mont-Blanc! Iar stațiunea e la fel de frumoasă (dacă nu și mai și) și ... de sus!
În doar 20 de minute, telecabina Aiguille du Midi vă va duce la 3777m, unde puteți testa terasele panoramice asupra Alpilor francezi, elvețieni și italieni sau, dacă stați bine cu inima, puteți păși „în gol” pe o podea de sticlă…
Eu nu mi-am propus să-mi testez limitele pe Mont Blanc, așa că am preferat să descopăr stațiunea într-un alt mod: din ... titi-car.
Trenulețul turistic m-a purtat într-un tur relaxant, cultural și turistic, modul perfect de a-mi odihni picioarele în timp ce descopeream originile, istoria, monumentele, arhitectura și priveliștile panoramice ale orașului Chamonix.
La coborâre m-am împrietenit cu străduțele pietonale, bistro-urile cochete ce debordau de povești montane și cafenelele pitorești cu fotolii confortabile și ferestre largi de unde peisajul părea mai degrabă tablou decât realitate.
A, și alt loc în care s-a întâmplat să fac popas mai des decât îmi place să recunosc: la una dintre ciocolateriile locale – pentru că nimic nu spune “am supraviețuit unei zile la munte” mai bine decât o tabletă de ciocolată artizanală.
Și, într-adevăr, cu acești uriași munți zimțați străjuind deasupra orașului, peisajul de aici este cel mai spectaculos din Alpii francezi. Nu poți petrece prea mult timp la interior (nici măcar cu tentația unor fondue și raclette pe masă), deoarece plămânii te îndeamnă să ieși să-i umpli cu oxigen.
În plus, în orice secundă în care nu privești în sus, simți că riști să pierzi momentul în care vârfurile acoperite de zăpadă ating cerul strălucitor sau când ghețarii străvechi alunecă spre fundul văii... Ce spectacol al naturii!
Chamonix nu este doar o destinație; este o experiență în sine! Fie că sunteți aventurieri înrăiți sau doar iubitori ai naturii, așa ca mine, vă va cuceri cu farmecul său montan și cu spiritul vibrant.
Sevilla: Explorare andaluză în ritmuri de flamenco
Dacă m-ați fi întrebat anul trecut care e primul lucru care-mi vine în minte atunci când aud numele orașului Sevilla aș fi spus, fără să clipesc măcar: flamenco!
După ce am vizitat superbul oraș andaluz, pot spune cu mâna pe inimă că s-au mai alăturat listei de lucruri de care m-am îndrăgostit multe alte "momente și schițe", monumente din Patrimoniul UNESCO, colțuri verzi sau străzi pline de viață.
Explorăm azi “must visit”-urile turistice, cultura vibrantă și atmosfera fermecătoare a orașului de pe Guadalquivir.
Poza de copertă a Sevillei este cu siguranță Plaza de España, o piață semicirculară traversată de un canal cu poduri și dominată de un imens – și spectaculos - pavilion central.
Efectiv nu știi unde să te uiți mai întâi: spre scările monumentale, porticurile sau turnurile pavilionului sau spre piața superb decorată cu plăcuțe ceramice multicolore.
Practic, întreaga zonă este o explozie de culoare oriunde întorci privirea și este imposibil să nu faci aici muuuulte fotografii. 😁
Sigur veți fi impresionați vizitând cele trei obiective majore înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ce vorbesc despre trecutul glorios al orașului și al întregului imperiu spaniol:
Catedrala din Sevilla - cea mai mare catedrală gotică din lume, ocupând peste 23.500 mp. De-a lungul secolelor i s-au adăugat diverse capele și corpuri gotice, renascentiste sau baroce, dând naștere unei clădiri surprinzătoare.
La fiecare colț riști să scapi câte un wow, fie că te găsești în fața Marelui Altar (cel mai mare altar din lume), a corului, a unui tablou de Goya sau a mormântului lui Cristofor Columb.
Vizita n-ar fi completă fără urcușul în turnul clopotniță Giralda, ce se ridică mândru până la 96 m înălțime. Am ajuns în vârful lui roșie ca racul, după ce am urcat 34 de rampe, dar a meritat efortul, priveliștea de sus asupra Sevillei fiind cu adevărat spectaculoasă!
Considerat cel mai vechi Palat Regal în uz din Europa, Real Alcázar din Sevilla a cunoscut diferite etape în timp, din timpul Imperiului Roman până la Califatul de Córdoba, de la Reconquista spaniolă și până în zilele noastre.
Zidurile sale sunt un martor tăcut al trecutului Sevillei, iar grădinile păstrează secrete de mii de ani! Chiar dacă nu sunteți fani ai istoriei, nu puteți spune pas unei plimbări pe aleile monumentale, în parfum de citrice 🍊🍋...
9 km de rafturi ce conțin peste 43.000 documente și mai mult de 8.000 de hărți ale Americilor, de importanță majoră asupra istoriei politice, sociale, economice, geografice, religioase și artistice a lumii.
Asta ascund Arhivele Generale ale Indiilor, instituția ce strânge laolaltă toate documentele legate de teritoriile de peste ocean ale Imperiului Spaniol și expedițiile marilor exploratori (precum Cristofor Columb, Fernando Magellan sau Hernan Cortes) în așa-numitele Indii, de fapt în ceea ce noi azi cunoaștem ca Americile.
Istoria fascinantă a Lumii Noi într-o singură clădire!
Ca să luați o pauză de la vizitatul intens, o activitate foarte faină pe care v-o recomand e plimbarea pe Calle Sierpes, principala arteră comercială a Sevillei încă de la începutul secolului al XIX-lea.
E o strada dreaptă, lungă, al cărei capăt ajunge chiar în inima orașului, un pretext să-ți clătești ochii în vitrinele superbe. Se păstrează câteva fațade spectaculoase ale vechilor magazine ce practică un comerț tradițional local.Cofetăriile, ceasornicăriile, magazinele de pălării, evantaie sau cordoane... toate te invită să privești, să fotografiezi și, dacă ai buget sau loc în bagaj, să și cumperi.
Dar Sevilla nu este doar despre vechi, mai ales că se poate lăuda cu Metropol Parasol, o magnifică structură modernă din lemn cunoscută drept Las Setas de Sevilla (🍄 Ciupercile din Sevilla).
Construită deasupra unui sit arheologic (Antiquarium), a unei piețe de produse tradiționale (Mercado de la Encarnación) și a mai multor restaurante și baruri, Las Setas este o destinație în sine, locul pe care turiștii vin să îl fotografieze în principal după căderea întunericului, când încep jocurile de lumini, sau în care urcă să se bucure de alte perspective asupra Sevillei de la înălțime.
Chiar în inima Ciupercilor se ascunde unul din cele mai fascinante locuri din Sevilla: un tablao atât de popular încât fanii spectacolelor de flamenco ce se țin aici l-au recompensat cu 5***** (din 5) pe Google în urma a peste 6.500 de recenzii!
Curiozitate sau presiune socială 😁, oricum i-am spune, nu puteam rata ocazia, mai ales fiindcă flamenco este una dintre cele mai emblematice și vibrante expresii culturale ale Spaniei.
Popular peste tot în țară, nicăieri nu este mai celebrat acest mix de muzică și dans decât acolo unde aroma pasiunii plutește în aer, în Sevilla, locul de naștere al îndrăgitei tradiții populare.
Odată locurile ocupate în sală, murmurul conversației din jur încheiat și lumina micșorată până la semiobscur, atunci începe magia.
Cântăreții și dansatorii urcă pe scenă, chitara prinde viață, iar tocurile bailaorei în rochie roșu-aprins încep să lovească podeaua într-un ritm frenetic și hipnotizant. Fiecare mișcare a brațelor, fiecare privire intensă și răsucire a trupului exprimă o poveste fremătând de pasiune și durere.
Pe măsură ce cântecul devine tot mai puternic, energia din cameră crește și crește și crește până izbucnește într-o explozia de emoție și de măiestria artistică. Flamenco nu este doar cântec și dans, ci o trăire profundă ce rămâne cu tine mult timp după ce show-ul s-a terminat...
Worthersee: paradisul pitoresc al Austriei
Între Alpi și Adriatică, într-un peisaj desprins din paginile National Geographic se află una dintre cele mai cunoscute destinații de vacanță de vară din Austria: regiunea Wörthersee.
Această regiune este un paradis pentru iubitorii de sporturi nautice și soare, renumită pentru petreceri și stilul de viață, un punct fierbinte pe harta practicanților de yoga și loc de întâlnire pentru bicicliști, drumeți și alergători.
Cu peisaje care-ți taie respirația, cele mai spectaculoase nuanțe de verde și obiective turistice ce doboară recorduri (cum ar fi cel mai înalt turn de observație din lemn din Europa), zona Wörthersee din statul federal Carintia este o uimitoare destinație de vacanță!
Cel mai mare oraș al regiunii este Klagenfurt, celebru pentru o atracție specială: Minimundus, unul dintre cele mai frumoase muzee în aer liber cu miniaturi ale unor clădiri și monumente faimoase de pe întreg mapamondul.
Create la scară 1:25, machetele te poartă într-o călătorie fascinantă!
Minimundus
Acum ești în față Turnului Eiffel, acum admiri celebrul semn Hollywood, rămâi bouche bée în față Taj Mahal-ului sau te uiți cu inima strânsă cum se scufundă Titanicul.
România este și ea reprezentată prin Catedrala episcopală de la Curtea de Argeș!
Minimundus - Catedrala episcopală de la Curtea de Argeș
La o numărătoare rapidă, din cele 165 de machete, am avut șansa de a vedea atât în variantă mini, cât și maxi, cam 30 de obiective, așa că vizita mi-a servit de imbold: am de recuperat, să nu rămân în urmă. 😁
Văzut din Klagenfurt, lacul Wörthersee strălucește în toate nuanțele posibile de turcoaz. De pe vasul “Kärnten”, țărmurile sale par flancate de poalele Alpilor, toate acoperite cu păduri dese dincolo de care se ițesc vârfuri alpine înzăpezite.
Iar atunci când faci o plimbare cu vaporașul pe lac și te bucuri de soare, ploaie, curcubeu (și un Aperol Spritz 🍹) în decurs de 45 de minute, aproape că n-ai ce să îți dorești mai mult de la viață. Totul pe fundalul superb al verdelui-verde, al turlelor suple, al caselor elegante și al porturilor înțesate de bărcuțele localnicilor.
Dacă ai timp la îndemână, un bilet săptămânal pentru vapor îți permite să “întingi” pe îndelete în verdele regiunii.
Altfel poți explora și într-o zi întreaga lungime a lacului, coborând pe rând în fiecare din cele 10 stații dintre Klagenfurt și Velden.
Eu am coborât la Maria Wörth, o mică stațiune desprinsă, parcă, dintr-o carte poștală. Localitatea s-a dezvoltat în jurul unei biserici din 875 (da, da, 875, nu 1875!), foarte populară pentru ceremonii de nuntă grație peisajului fenomenal (și a fotografiilor de nuntă pe măsură)!
De aici am pornit spre "farul" ce atrage toate privirile celor ce străbat Wörthersee! Ridicându-se mândru la 100 de metri altitudine, de veghe peste munții, pădurile și lacurile Carintiei, turnul Pyramidenkogel a fost, cel puțin pentru mine, punctul culminant al vizitei în aceasta zonă a Austriei.
Forma sa elicoidală, geometria și ingineria din spatele său m-au impresionat; e o capodoperă când te uiți la el, dar parcă e și mai frumos când privești din el.
Sursa foto https://365austria.com/en/place/observation-tower-pyramidenkogel/
Cum liftul nu era în funcțiune, am luat-o cătinel pe cele 441 de trepte, echivalentul a 12 etaje, până la platforma de observare de la 71 de metri, iar de acolo ... am cuprins Raiul cu privirea!
Sursa foto: https://www.visitcarinthia.at/attractions/quality-seal/pyramidenkogel-observation-tower/
Amețitoarea aromă a pădurii ce mi se întindea nesfârșită sub tălpi este una din senzațiile ce mă vor însoți toată viața, iar superba panoramă a lacului îmi va rămâne mereu imprimată pe retină!
Lacul de smarald din inima Bavariei
Dacă tot e sezonul vacanțelor, în special celor la mare, mă simt datoare să vă fac o propunere de escapadă … la munte! Bine, în articolul de astăzi povestim despre un lac între munți, dar unul în care bălăceala e mai puțin probabilă – asta dacă vă sperie cele 20 grade Celsius pe care le atinge apa în cele mai toride zile!
Explorăm superbul Königssee, un lac alpin de poveste, ascuns între munții impunători ai Bavariei germane. Imaginați-vă o zi însorită, un vapor alb elegant, ape cristaline și un peisaj care pare să fie desprins dintr-o carte poștală. Sună bine, nu?
Orice ai citi dinainte despre Königssee, oricâte fotografii ai vedea, când ajungi la debarcaderul de pe malul său, totul se șterge cu buretele! Lacul, despre care se spune că ar avea cea mai pură apă din Germania, e un sanctuar păstrat curat ca o icoană în inima naturii bavareze și a Parcului Natural Berchtesgaden.
Din 1909 încoace, accesul este permis doar bărcilor și vaporașelor cu vâsle, pedale sau propulsate electric, așa că nu mă mir când vaporul nostru, mândru și strălucitor, se apropie tăcut să ne primească în burta sa ca de chit, din care te naști, la coborâre, alt om.
M-am urcat la bord și, în momentul în care am pornit, am simțit cum toate grijile cotidiene dispar, lăsând loc doar admirației față de opera celui mai talentat pictor – natura!
Pe măsură ce vaporul tăie liniștit apele limpezi, de după fiecare pinten se ițesc alte și alte panorame spectaculoase, ca într-un fiord nordic: Alpi stâncoși ce se reflectă perfect în apa de culoarea smaraldului, păduri dese ce par să ascundă secrete vechi și cerul senin cu nori de vată completează această imagine perfectă.
Pereții verticali de aproape 1800 de metri care mărginesc lacul adaugă o notă dramatică și te fac să te simți ca un peștișor într-o găleată cu minunății, iar eu ... chiar nu știam unde să-mi îndrept privirea mai întâi.
Călătoria a continuat liniștit, acompaniată de sunetul melodios al valurilor, de prospețimea apei și de strigătele câtorva păsări curajoase care se aventurau aproape de bord. Picată în reverie, nici n-am observat când căpitanul a oprit vaporașul în mijlocul lacului și a ieșit din cabină ținând în mâini o trompetă...
Sunetele clare și puternice au reverberat de șapte ori în pereții de stâncă abruptă din jur, creând un ecou uluitor. Efectul era spectaculos - părea că ascultăm o întreagă orchestră, cu ecoul acompaniindu-l pe căpitan într-o armonie perfectă.
A fost un moment magic, din cele care vin de nicăieri, îți umplu sufletul de bucurie și pleacă lăsându-te schimbat.
După demonstrația impresionantă de virtuozitate muzicală, ne-am continuat drumul către mijlocul lacului, spre o mică limbă de pământ: peninsula Sfântului Bartolomeu. Aici ne-au dat binețe domurile roșii distinctive ale bisericii cu același hram, un celebru loc de pelerinaj local ce poate fi accesat doar cu barca sau pe trasee de drumeție prin munți.
Ce-i drept, localnicii ne spun că temerarii pot ajunge și cu săniile în iernile aspre când lacul îngheață, dar pare genul de aventură extremă (și riscantă) pe care nu știu dacă aș testa-o. În schimb, m-a tentat hanul din apropierea bisericii, care pare să invite pe oricine la o pauză binemeritată de hidratare cu bere locală lângă un platou cu pește pescuit chiar din lac.
Timpul rămas până la vaporașul-retur l-am petrecut explorând împrejurimile, profitând de micile bucurii ale vieții: m-am plimbat pe malurile lacului, admirând catedrala și peisajul montan din jur și mi-am răsfățat picioarele în apa (foarte) tonică.
Odată ajunsă înapoi în “civilizație”, când agitația și zgomotul au redevenit normă, mi-am dat seama că liniștea profundă și splendoarea peisajelor sunt un lux ale acestor vremuri rapide. Fiecare moment petrecut pe lacul Königssee a fost o reamintire a puterii naturii de a ne surprinde și de a ne încânta!
🌍✨ Dacă v-a plăcut călătoria noastră senzorială, dați-o mai departe!
Dacă ați primit acest articol de la un prieten, alăturați-vă aventurii noastre senzoriale!
Click aici pentru a vă abona la newsletterele noastre! 💌🌟
Comentarii