Puglia povestită: Potpourri de momente și schițe italiene
Dacă aș fi fost acasă, cei dragi, “deghizați” în Moș Nicolae, mi-ar fi lăsat în ghete dulciuri și fructe, căci se știe că și anul acesta am fost cât de cât cuminte! Plecată fiind, reînvii farmecul copilăriei prin mirosul de portocale (nelipsit în decembrie) al unui săculeț parfumat pe care-l port cu mine-n bagaj.
Sigur, voi vă puteți bucura de mai multe produse de aromaterapie cu miros de bucurie de la Aroma Land, recomandarea mea pentru această perioadă fiind setul de Crăciun Blissful. Portocală și cuișoare, o combinație di-vi-nă!
Inspirată, deci, de spiritul generos al Sfântului Nicolae, m-am gândit să vă povestesc despre un loc pe care l-am explorat acum câțiva ani și în care întâmplarea face să mă regăsesc chiar acum, când citiți aceste rânduri – regiunea italiană Puglia (Apulia)!
Poate mai puțin populară printre turiști, această zonă fascinantă te întâmpină cu istorie, peisaje spectaculoase și experiențe culturale de neuitat, fiecare oraș explorat - Bari, Matera, Alberobello și Polignano a Mare - având câte o poveste unică!
Bari – pe urmele Sfântului Nicolae
Începem explorarea chiar din Bari, capitala regiunii și orașul unde se află rămășițele sfântului. Bazilica ce-i poartă numele este punctul principal de atracție, un loc plin de liniște și spiritualitate în mijlocul unui Bari Vecchia atât de plin de viață, bogat în artă, istorie și tradiție culinară încât fiecare vizită este o experiență de neuitat.
Vibe-ul orașului vechi e fantastic: localnici care stau la taclale pe scaune, gospodine tocmai întinzând paste proaspete (tradiționalele orecchiette – în formă de ureche) la uscat și sunetul mării în fundal.
Evident, n-am rezistat tentației și am încercat o porție de orecchiette al pomodoro într-o trattorie micuță; alegeți mereu autentic și tradițional când călătoriți, nu veți fi dezamăgiți!
Facem mișcare pe Lungomare, adică mergem la plimbare pe malul Adriaticii! Dacă ajungeam în alt anotimp, poate găseam timp și de o baie în mare; așa, ne păstrăm hainele pe noi și entuziasmul la cote maxime pentru alte locuri de descoperit.
Căci mai sunt multe de văzut în Bari, castelul Normando-Șvab fiind în vârful listei. Pasionații de trecut vor fi fascinați de istoria lui milenară, în care a trecut din mâinile regilor Siciliei în ale celor de Napoli și de la ducii de Aragón în patrimoniul familiei Sforza.
Matera – o întoarcere în timp
Matera este, fără îndoială, unul dintre cele mai fascinante locuri în care am ajuns vreodată. Al treilea cel mai vechi oraș al lumii înseamnă, matematic, peste 10.000 de ani de viață săpată în piatră!
Plimbându-mă printre Sassi, locuințele tradiționale, am fost copleșită de senzația că aici timpul s-a oprit din curgere. Nu doar arhitectura, ci și atmosfera generală m-au făcut să simt că locul acesta spune o poveste de dincolo de vremuri.
Se spune că tot pentru farmecul împietrit în timp al orașului l-a ales Mel Gibson ca loc de filmare pentru celebrul său film Patimile lui Hristos (în care Fecioara Maria este interpretată de actrița Maia Morgenstern)!
Confirm, așadar: fiecare unghi nou aduce o nouă perspectivă ce-ți taie respirația (bine, asta s-ar putea să fie de la urcatul de scări și pante abrupte).
Mi-am tras sufletul intrând în Casa Grotta, o locuință tradițională transformată în muzeu, care mi-a arătat cât de ingenios își organizau oamenii spațiile.
Recomand și trasul sufletului la un Aperol Spritz pe o terasă din care puteți admira apusul asupra Materei, dar cine-s eu să vă îndemn la prostii? 😊
Alberobello – satul ca din basme
Dacă vreodată v-ați întrebat cum ar fi să trăiți într-un sat de poveste, atunci trebuie să ajungeți în Alberobello. Casele trulli, mărturii extraordinare ale construcției în piatră încă din epoca preistorică, cu acoperișurile lor conice pitorești, sunt de-a dreptul hipnotizante! Aceasta a fost a treia mea oprire în Puglia, de ale cărei daruri nu mă mai satur.
M-am plimbat ore întregi pe străduțele din Rione Monti, zona cu cea mai mare concentrație de trulli, unde fiecare colț pare făcut pentru a fi imortalizat. Pasionați de fotografie, puneți Alberobello pe listă!
Ca să mă bucur de liniștea locului (departe de grupurile mai gălăgioase de turiști), am intrat într-un magazin de suveniruri găzduit într-un trullo și am profitat pentru a urca pe terasa superioară.
De acolo am admirat simbolurile pictate ce împodobesc acoperișurile conice ale caselor trulli – simboluri zodiacale, malocchi (ochiul rău), cruci sau inimi.
Deși originea lor este necunoscută se spune că au o semnificație religioasă sau astrologică de a proteja casele și a ține spiritele rele departe!
Polignano a Mare – cântec, mare și adrenalină
Ultima oprire – căci deja articolul de azi s-a lungit prea tare – a fost în Polignano a Mare, un oraș cocoțat pe stânci, cu marea spumegându-i la poale.
După un pic de adrenalină prinde bine și un pic de relaxare – fie la plimbare pe străduțele cochete, fie pe plaja Lama Monachile, savurând un strop de soare și o înghețată artizanală.
E ceva special să stai acolo, cu marea la picioare și briza șoptindu-ți în ureche “Volaré, oh-oh, / Cantaré, oh-oh-oh-oh, / Nel blu dipinto di blu, Felice di stare lassù”.
Sigur ați recunoscut cântecul "Volare" al lui Domenico Modugno, originar din Polignano a Mare, o adevărată infuzie de bună dispoziție!
Un adevărat festin al simțurilor este Puglia, o regiune care oferă mult mai mult decât aceste patru destinații. Fiecare sat, plajă sau colină ascunde povești și peisaje care te vor cuceri. Așa că, dacă ești în căutarea unei escapade de poveste, fă-ți bagajele și lasă-te purtat de farmecul sudului Italiei.
Subotica – orașul de turtă dulce al Serbiei
De când am intrat în atmosfera de sărbătoare a Târgurilor de Crăciun, mirosul de turtă dulce e nelipsit din casa mea.
Fie că aprind lumânarea parfumată sau că mă bucur de aroma difuzorului cu bețișoare din setul de aromaterapie Rejoice, parfumul dulce și condimentat îmi îmbracă fiecare încăpere într-o haină festivă.

Tot festiv arată – în orice anotimp – destinația călătoriei noastre de azi, ce poartă podoaba încântătoare a unor emblematice clădiri Art Nouveau și Secession. Poposim pentru câteva minute în orașul sârbesc Subotica!
Dacă ar fi să descriu Subotica într-o singură propoziție, ar suna așa: un oraș de poveste cu aspect de turtă dulce și farmec european! Situat în nordul Serbiei, între Dunăre și Tisa, chiar pe graniță cu Ungaria și la o aruncătură de băț de vestul României, Subotica este o adevărată bijuterie culturală și arhitecturală.
O plimbare prin centrul orașului este ca o incursiune într-o galerie în aer liber. De la fațadele impunătoare ale clădirilor la detaliile decorative ce te fac să te oprești și să le admiri, Subotica este un loc unde frumusețea se simte la orice pas.
Fiecare clădire pare să fie desprinsă dintr-un album de povești, având o formă și o grație care îți încântă ochii. Într-un weekend petrecut aici, am descoperit o combinație unică de relaxare, eleganță și bun gust – la propriu și la figurat!
Un oraș între două lumi
Subotica mi s-a părut un loc unde istoria se împletește cu modernitatea, iar trecutul multicultural se simte în fiecare colț. Pentru o lungă perioadă, acest oraș, despre care se spune că și-a schimbat numele de peste 200 de ori în cursul istoriei, a fost pol de influență al mai multor puteri: maghiară, otomană și austriacă. Această poziție strategică, peste care s-a așezat și ulterioara apartenență la spațiul fost-iugoslav, a influențat profund cultura, arhitectura și gastronomia locală.
Astăzi, ca parte a Serbiei, Subotica păstrează moștenirea multiculturală într-o atmosferă relaxată, completată de o viață culturală vibrantă, festivaluri și evenimente care se desfășoară pe tot parcursul anului. În puțin timp pe care l-am avut la dispoziție aici, mi s-a părut genul de oraș care te face să încetinești ritmul și să te bucuri de fiecare minut, dar și de fiecare detaliu.
Primăria – sufletul orașului
Fotografia ideală este Piața Republicii, din apropierea Fântânii Albastre, a cărei culoare de cobalt, în contrast cu fațada galben-cărămizie a Primăriei, reverberează într-o simfonie cromatică!
Un alt pont ar fi să explorați orașul alături de un ghid local, deoarece acesta vă poate facilita accesul în interiorul clădirii! Pentru o sumă modică, merită din plin să ascultați poveștile locului și să admirați sălile spectaculoase, vitraliile superbe și motivele florale ce decorează tavanele și pereții.
Sinagoga – un loc al armoniei
Dacă-mi spunea cineva că următoarea oprire avea să mă impresioneze încă și mai puternic, aș fi spus că este imposibil! Dar iată-mă în fața unui alt punct de atracție majoră, Sinagoga din Subotica, una dintre cele mai mari și mai frumoase din Europa.
Impunător prin dimensiuni, dar delicat prin detaliile arhitecturale ce combină stilul Art Nouveau cu influențe iudaice, acest loc sacru este un simbol al diversității culturale și al toleranței. Interiorul său este o adevărată operă de artă, cu vitralii care transformă lumina într-un spectacol de culori și motive ornamentale delicate.
Pentru orice vizitator, credincios, pasionat de istorie, arhitectură sau simplu turist în căutarea unui loc liniștit pentru a se conecta cu sine, Sinagoga din Subotica este o experiență de neratat.
Decorația interioară, ce îți inspiră liniște și reverie, se ridică la nivelul de măiestrie al exteriorului – nu-i așa că seamănă cu o căsuță din turtă dulce?!
Palić – o oază de relaxare în apropiere de Subotica
Pentru o schimbare de ritm, am făcut o excursie la Palić – stațiunea-suburbie situată la doar câțiva kilometri de centrul orașului și locul unde Subotica își dezvăluie latura relaxată. Lacul Palic și parcul din jur sunt locuri de agrement perfecte pentru eliberarea de orice grijă sau stres, fie că îți dorești să te plimbi pe promenadă, să te bucuri de natură sau să admiri siluetele Turnului de Apă și Pavilionului Muzical, construcții ce îmbină frumusețea naturală cu eleganța arhitecturală a începutului de secol XX. În plus, zona oferă cazare de lux în vile în stil „Palić”, restaurante excelente și activități recreative, inclusiv un mic zoo.
Eu am optat să închei ziua cu cină și cazare la un complex tradițional, cu împrejurimi liniștite și ospitalitate caldă! Nu eram chiar pregătită pentru festinul culinar ce a urmat, gastronomia în Subotica fiind o adevărată călătorie prin culturile regiunii și o experiență în sine!
Bucătăria locală este o combinație fascinantă de influențe germane, maghiare, turcești și balcanice. Gulașul, plăcintele sârbești sau preparatele din pește proaspăt sunt doar câteva dintre specialitățile care m-au cucerit! Dacă ajungeți în zonă, nu ratați ocazia de a încerca vinurile locale – o adevărată surpriză plăcută!
O destinație care îți rămâne în suflet
Subotica are acel „ceva” care te face să îți dorești să te întorci. Poate că arhitectura sa unică, poate atmosfera relaxată sau oamenii calzi și primitori... Cert este că acest oraș reușește să îmbine eleganța europeană cu ospitalitatea balcanică într-un mod cu totul special. Dacă sunteți în căutarea unei escapade aproape de casă, cu aer de vacanță, Subotica este o alegere excelentă. Fie că preferați să vă plimbați pe străzi pline de personalitate, să vă bucurați de mâncare bună sau să vă relaxați pe malul lacului, aici veți găsi tot ce aveți nevoie pentru un weekend perfect.
Eu m-am declarat îndrăgostită de acest oraș ce nu doar că mi-a oferit o experiență completă – vizuală, emoțională și senzorială, ci mi-a trezit și dorința de a descoperi mai multe despre cum arhitectura, natura și gastronomia ca piloni ai explorării turistice pot transforma un loc într-o destinație cu totul specială. Subotica este, cu adevărat, orașul de turtă dulce al Serbiei. Și, la fel ca aroma turtei dulci, îți lasă o amintire dulce și memorabilă!
Comoara ascunsă de la poalele Carpaților: Sanok, Polonia
Zilele trecute, în timp ce mă pregăteam să răsfoiesc niște albume de fotografie din călătoriile mele ca să aleg o destinație pentru articolul de astăzi, mi-am creat cadrul perfect aprinzându-mi o lumânare parfumată cu aromă de măr de la Aroma Land.
A fost declicul de care nu știam că am nevoie, deoarece imediat memoria m-a teleportat într-un moment de acum 2 ani când, explorând un muzeu în aer liber din Polonia, am savurat un măr gustos ce tocmai se despărțise amiabil de creanga unui pom.
N-am descoperit gravitația, dar, tot ronțăind la acel fruct interzis, cu gustul lui proaspăt și dulce, am savurat și colțul de lume neobișnuit în care mă aflam: viu, liniștit și sălbatic în același timp!
Sanok, un mic oraș polonez apropiat de granițele cu Slovacia și Ucraina și, mai mult ca sigur, ocolit de clasicele rute turistice, a fost pentru mine un loc de descoperit încet, ca o poveste care se spune la gura sobei, printre râsete și gustări.
Ascuns la poalele Carpaților, Sanok adăpostește o istorie pe cât de veche, pe atât de colorată, ce include tradiții culturale, artă sacră și o atmosferă de calm rural ce-ți intră în suflet.
Muzeul Arhitecturii Populare – călătorie în inima unui sat tradițional
Considerat unul din cele mai mari muzee în aer liber din Polonia, Muzeul Arhitecturii Populare din Sanok, prima mea oprire, s-a dovedit a fi coroana ce unește regatele Tradiției și al Naturii.
Acest loc m-a cucerit prin simplitatea și autenticitatea sa, prin normalitatea de te a plimba pe aleile unui muzeu ca și cum ai explora nu doar unul, ci numeroase sate tradiționale ale diverselor grupuri etnice din zonă (polonezi, evrei, ruteni), pline de gospodării, școli, biserici și mici ateliere de meșteșugari.
În jurul unei piețe tipice pentru o astfel de așezare subcarpatică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea găsești, de asemenea, un sediu al pompierilor, birtul, oficiul poștal, farmacia, frizeria, croitoria și alte stabilimente în care angajați ai muzeului, purtând haine specifice perioadei, își petrec ziua arătând turiștilor cum decurgea viața populației din epoca respectivă.
Am mai văzut o astfel de mostră de muzeu viu acum ceva ani, tot într-un muzeu al satului și mai îndepărtat, din Suedia, dar poate vom povesti despre el cu altă ocazie...
Aici, trecerea timpului pare suspendată, dar, dacă planurile de călătorie e posibil să vă poarte în zonă, alegeți să vizitați Sanok mai ales în lunile de vară și început de toamnă, când vremea este plăcută, natura locală în floare (sau în fruct), aerul curat, încărcat de miresme naturale – lemn, flori sălbatice și iz proaspăt de iarbă, iar albinele zumzăie pline de viață.
În timp ce exploram aleile ce unesc cele peste 200 de clădiri și case pitorești, cu acoperișuri de paie și pereți de lemn, am dat peste un pom încărcat de mere. Nu am rezistat și, într-o clipă de spirit aventuros, am cules un măr și am început să-l savurez.
Gustul proaspăt și ușor acrișor mi-a completat perfect experiența de vizită într-un muzeu cât satele tuturor bunicilor mei, iar aroma fructului s-a amestecat cu parfumul natural al locului, redându-mi bucuria unei după-amiezi fără griji.
Castelul Sanok – între istorie și arta sacră
Cât să echilibreze farmecul rural, în Sanok poate fi admirat și castelul regal, un loc ce păstrează ecouri din vremuri medievale.
Construit pe o colină, acest castel m-a impresionat prin simplitate și robustețe, dar și prin diversitatea colecțiilor muzeale găzduite. Înăuntru, la fiecare pas pare că treci dintr-o lume într-alta: una a exponatelor istorice și militare, a artei moderne și, poate cea mai vastă și impresionantă, colecția de icoane - una dintre cele mai mari din Europa Centrală și de Est.
Icoanele, atent pictate, par să fie o fereastră către trecutul spiritual al regiunii – o fărâmă de liniște și rugăciune care dă o altă dimensiune acestui spațiu istoric. Castelul Sanok are darul de a îmbina trecutul cu credința și arta, astfel că fiecare sală este ca o nouă pagină de poveste.
Rynek – sufletul orașului
Dacă tot am ajuns în centrul orașului, la Castel, am dat o tură și prin Rynek, piața centrală din Sanok. Acesta e locul unde îți dai întâlnire cu clădiri cu o arhitectură fantastică (așa cum e superba Primărie neogotică), dar și cu viața modernă a orașului.
Cafenele și terase se întind la umbra clădirilor colorate, iar atmosfera locului e de-a dreptul molipsitoare. Scena pregătită pentru concerte a fost o promisiune suficientă ca, într-o zi însorită de vară, după un prânz leneș, să-ți prelungești șederea și mai târziu în noapte, pentru a savura pe îndelete vibe-ul unui oraș mic, dar cu suflet mare.
Pentru mine, Sanok este o destinație meritorie pentru ritmul său molcom, pentru locurile sale încărcate de istorie și pentru liniștea naturală pe care o inspiră. Posibil să-i uiți numele, dar, dacă îl vizitezi, promit că n-o să uiți cum te-a făcut să te simți...
Este genul de loc pe care nu-l regăsești în paginile marilor ghiduri turistice, dar tocmai asta îl face să fie atât de special!
Koblenz: La confluența râurilor și a istoriei
Haideți să ne facem bagajele virtuale și pornim spre Koblenz, Germania, un oraș la mijlocul distanței dintre mai marile (și mai cunoscutele) Köln și Frankfurt, un loc plin de istorie și arhitectură spectaculoasă, celebru datorită așezării sale unice - la confluența dintre fluviul Rin și râul Moselle.
Dar înainte să pășim în poveste, deschid sticluțele mele de uleiuri de aromaterapie Pure Water și Energy de la Aroma Land și pun câteva picături în difuzorul ceramic.
Combinația de arome proaspete și răcoritoare mă transportă instantaneu pe malurile Rinului, unde am simțit același parfum al apei și al naturii inundându-mi nările.Cu mintea energizată de acest combo revigorant, rememorez perfect toate detaliile călătoriei mele la Koblenz pentru a vă povesti și vouă ce puteți descoperi acolo.
Deutsches Eck (Colțul German) – La întâlnirea Rinului cu Moselle
Atracția principală în Koblenz este promontoriul Deutsches Eck, „Colțul German”, locul unde Rinul și Moselle își dau mâna într-un dans fascinant al apelor.
Stând acolo, la baza statuii impunătoare a împăratului Wilhelm I, unificatorul Germaniei, te simți cuprins de o energie aparte, ca și cum apele îți transmit putere prin curgerea lor tumultuoasă.
Cât de impresionant este acest loc nu-ți dai seama decât atunci când îl vezi de la înălțime, așa că următoarea mea oprire trebuia să fie undeva sus!
Datorită timpului limitat pe care l-am avut la dispoziție, a trebuit să aleg între o călătorie cu telecabina spre fortăreața de dincolo de Rin sau o croazieră pe marele fluviu.
Am optat pentru priveliștea panoramică asupra Colțului, cu promisiunea ca la proxima vizită să profit și de călătoria pe apă, o experiență inedită de a vedea peisajele uimitoare ale văii Rinului, împânzite cu castele și viile ce parcă îmbrățișează dealurile.
Dacă pe voi nu vă tentează niciuna din aceste opțiuni și doriți o experiență de relaxare totală, recomand o plimbare lungă pe malul Rinului. Fie că e dimineață devreme, când totul e acoperit de o ceață fină, fie că e la apus, când razele soarelui se reflectă jucăuș pe apă, această plimbare oferă o liniște aparte.
Călătoria cu telecabina și Cetatea Ehrenbreitstein
Vă spuneam că trebuia să ajung undeva sus, așa că... alt moment de neuitat din vizita mea la Koblenz a fost plimbarea cu telecabina până la Cetatea Ehrenbreitstein de dincolo de Rin.
Dimineața s-a dovedit “încruntată” și noroasă și, pe măsură ce urcam, admirând Rinul cum ne curge la picioare, părea că ne rătăcim printr-un puf de ceață densă.
Sus, la cetate, însă, norii s-au risipit și razele de soare au luminat întreaga vale. A fost ca o scenă ruptă din basmele Fraților Grimm, în care cetatea misterioasă apare din aburii dimineții. Imaginați-vă cum, dintr-o ceață aproape mistică, se ridică deodată soarele, dezvăluind splendoarea Eck-ului și arhitectura trasată “la linie”, tipic nemțească, a Koblenz-ului de jos.
Nu doar priveliștea impresionantă asupra confluenței râurilor ne-a captivat, ci și măreția Cetății Ehrenbreitstein, considerată a doua cea mai mare fortificație din Europa. Atmosfera te face să te simți ca un explorator prin timp, fiind imposibil să nu te pierzi printre zidurile imense și să-ți imaginezi cum era viața aici în vremurile medievale
Cele patru turnuri și arhitectura tradițională germană
Revenită cu picioarele “pe pământ”, am și decretat: nu poți vizita Koblenz – indiferent de momentul zilei – fără să te îndrăgostești de arhitectura sa!
Centrul istoric al orașului este o bijuterie de clădiri de patrimoniu, iar Cele patru turnuri – aflate sub protecția UNESCO – sunt poate cele mai reprezentative clădiri ale unui univers arhitectural aparte. Aceste magnifice case medievale, cu balcoanele lor din lemn și fațadele colorate ce decorează intersecția unde patru străzi converg în mijlocul orașului vechi, te fac să te simți ca într-un basm. Când treci pe lângă ele merită să privești în sus!
Și poate că nu întâmplător, multe dintre poveștile Fraților Grimm își găsesc rădăcinile în peisaje și orașe germane exact ca cel despre care povestim azi!
În timp ce admiri aceste clădiri pitorești, mirosul cafenelelor și brutăriilor din zonă îți invadează simțurile.
Aromele de cafea măcinată și prăjituri proaspete te invită să faci o pauză și să savurezi liniștea unui oraș care pare că trăiește într-un alt ritm – unul mai lent, mai contemplativ.
Aroma perfectă care mi-ar aminti de atmosfera plină de farmec din centrul vechi al Koblenzului ar fi scorțișoara – acea senzație caldă și dulce, ca o zi petrecută în mijlocul caselor colorate din turta dulce, bucurându-te de o prăjitură cu mere.
Dacă nu vă încântă dulcele, înlocuiți prăjitura cu un pahar de vin local, un Riesling de Rin, așa, cât să vă bucurați de ce are zona mai de preț! Doar suntem, în cele din urmă, în mijlocul unui oraș al vinului, un oraș-cetate, un oraș al evenimentelor, și, mai presus de toate, un oraș al experiențelor.
Dacă ajungeți în Koblenz, experimentați relaxarea, deliciile culinare, activitățile culturale și distracția în aer liber. Explorați malurile Rinului și Mosellei, vizitați cetăți, catedrale și muzee, dați-vă în bărci sau în telecabine, dar, mai ales, bucurați-vă de natura care înconjoară orașul.
Și nu uitați: puteți oricând să recreați această atmosferă acasă, cu produsele de aromaterapie potrivite!
Comentarii