Adrenalină pură în Maranello: O călătorie la viteza Ferrari
Vă dau adunarea în Maranello, Italia, patria Ferrari și locul unde adrenalina și pasiunea pentru automobile se împletesc într-un vârtej de senzații intense. Deși nu conduc mașini, ci doar turiști, zilele trecute am avut parte de o experiență unică alături de grupul meu de călători într-un loc în care visurile din copilărie devin realitate și unde aburii vitezei rămân impregnați în aer.
Ca să aduc la mine acasă atmosfera aventurii, am decis să mă înconjor cu o aromă care să reflecte perfect energia și adrenalina din Maranello. Am așezat în dressing și în sertare săculeți parfumați cu aroma Energy de la Aroma Land, un miros care mi-a adus aminte de acea senzație de viteză amețitoare și forță ce definește marca Ferrari. E ca și cum ai simți motoarele turându-se și aerul șfichiuind pe lângă tine, doar deschizând ușa dulapului.
Test drive cu mașini Ferrari - adrenalina pură
Prima activitate pe care au experimentat-o turiștii mei la Maranello a fost un test drive cu trei dintre cele mai emblematice modele Ferrari: California, Portofino și 488 Spyder, toate îmbrăcate în roșu Ferrari.
Chiar dacă nu am condus, energia și entuziasmul celor din grup au fost contagioase, iar eu am simțit fiorul adrenalinei doar privindu-i. Toți cei care s-au suit la volan au fost încântați, pe fețele lor citindu-se acea fericire sinceră pe care, se pare, doar să conduci un Ferrari pe străzile din Maranello o poate oferi.
De la primele secunde, mașinile îți dau impresia că te împing să te depășești. Chiar și privind de afară vezi cum accelerația lipește șoferul de scaun, iar motorul nechează ca un cal pur-sânge gata să fie eliberat.
Dar Ferrari nu înseamnă doar viteză, ci este, mai degrabă, o experiență viscerală. Peisajul italian zboară pe lângă tine, făcând totul să pară un vis în viteză, în timp ce vibrațiile motorului ți se propagă prin fiecare fibră.
Păstrând proporțiile, experiența se aseamănă folosirii uleiurilor din setul de aromaterapie Energy de la Aroma Land – o explozie de vitalitate care îți pune sângele în mișcare și te face să te simți invincibil.
Simulatorul de F1 – mini-Schumacher pentru 10 minute
După o sesiune de test drive demnă de campioni, am trecut la următoarea provocare: simulatorul de F1. Aici, mi-am lăsat și eu imaginația să alerge liberă și m-am închipuit un mini-Schumacher, la volanul monopostului Ferrari. 10 minute de cursă intensă, în care m-am chinuit să învăț fiecare curbă, fiecare zonă de frânare și de accelerare de pe cele 3 ecrane imense, tri-dimensionale, ca să pot scoate un timp decent pe circuitul de la Monza.
Ei, decent e puțin exagerat, mai degrabă m-am luptat să rămân pe pistă, căci simulatorul nu iartă greșelile. Un moment de neatenție sau o fracțiune de secundă de întârziere în reacții și ești trimis direct în parapeții virtuali. Măcar nu a trebuit să-mi fac griji că zgârii mașina!
Totuși, senzația de a fi într-un cockpit de mașină de F1 a fost ceva extraordinar. Este genul de activitate care te face să te simți mic pe lângă marii piloți, dar și să apreciezi și mai mult măiestria lor. Dacă vreți să înțelegeți ce înseamnă să fii un adevărat pilot de F1, trebuie să încercați un astfel de simulator, o experiență elevată față de un simplu joc pe calculator sau la o consolă de jocuri.
Vizita la Muzeul Ferrari - istoria unei legende
Experiența la Maranello s-a încheiat perfect cu o vizită la Muzeul Ferrari, o călătorie prin istoria și inovația care definesc acest brand iconic.
De la primele modele clasice, cu designurile lor elegante și formele sculpturale, până la supermașinile moderne și monoposturile de F1, muzeul este o odă adusă performanței și pasiunii.
Cea mai impresionantă zonă pentru mine a fost sala trofeelor, unde am văzut o colecție impresionantă de cupe și trofee câștigate de Scuderia Ferrari de-a lungul decadelor.
Am rămas fascinată și de pit wall-ul original din 2011-2012, folosit în cursele de Formula 1 de inginerii echipei pentru a monitoriza telemetria și a lua decizii strategice în timp real. Simpla prezență lângă acest centru de comandă m-a făcut să simt adrenalina unei curse de F1, ca și cum m-aș fi teleportat direct pe circuit.
Muzeul Ferrari este locul unde poți simți esența acestei mărci legendare. Acolo am înțeles de ce Ferrari nu este doar o mașină, ci o experiență completă, un simbol al performanței și al vitezei. Aș putea povesti ore în șir despre această călătorie, dar cel mai bine este să o trăiți voi înșivă.
Dacă sunteți fani viteză și motoare, să știți că la Aroma Land aveți la dispoziție produse cu arome care să vă inspire să visați la performanțele amețitoare ale unui Ferrari. Eu recomand, cu toată energia, uleiul parfumat Energy – perfect pentru a-ți revitaliza simțurile și a retrăi adrenalina.
Între adrenalină și relaxare: Plajele spectaculoase din nordul Spaniei
Cum zilele acestea îmi desfac bocceluța după o escapadă în nordul Spaniei, gândul meu zboară (sau să zic, mai bine, face surf) spre plajele pe care le-am descoperit pe coasta bască. În timp ce îmi amintesc de relieful impunător și valurile înspumate ale Mării Cantabrice – parte a Oceanului Atlantic, îmi așez într-un bol potpourri-ul cu note marine de la Aroma Land.
Parfumul îmi inundă camera, iar imaginația mă transportă direct pe plaja, unde zgomotul valurilor mari se împletește cu energia surferilor și relaxarea totală a celor care preferă... mai puțină îmbrăcăminte.
Așadar, să ne teleportăm împreună în acest colț spectaculos al Spaniei, unde apa turcoaz și culmile stâncoase creează o panoramă de neuitat!
Sopela – paradisul surferilor și al … dezinhibaților
Prima oprire: Playa Sopela sau Sopelana, o plajă situată la doar 20 de minute de Bilbao. Văzută de sus, de pe stâncile impunătoare care o înconjoară, plaja arată ca un golf ascuns, o adevărată bijuterie sfioasă a naturii, ferită de ochii publicului larg.
Valurile mari sunt perfecte pentru surferii care vin să își testeze curajul și abilitățile, iar înălțimile de deasupra plajei sunt locul ideal pentru cei care vor să practice paragliding. Imaginați-vă cum vă lansați în aer, planând deasupra coastei și având la picioare întinderea nesfârșită a oceanului. Extraordinar!
Dacă nu sunteți genul care preferă aventurile acvatice sau aeriene, plimbarea pe marginea stâncilor, de-a lungul promenadei Paseo de la Galea, vă va oferi priveliști de poveste asupra coastei basce. Aici, liniștea și panorama spectaculoasă vă vor face să vă simțiți ca la capătul lumii.
Ah, și un mic avertisment pentru cei mai pudici: Sopela este și locul preferat al nudiștilor, așa că nu fiți surprinși dacă pe plajă veți întâlni persoane care au ales un contact... mai direct cu natura.
Zumaia – atracția geologică a … flișului
La o oră distanță cu mașina se află o altă comoară ascunsă a coastei: Playa Itzurun din orașul Zumaia. Aici, spectacolul nu e doar în apă și pe nisip, ci și în geologia incredibilă a locului. Flișul (flysch) – o formațiune stâncoasă stratificată – creează un decor absolut fascinant, ce pare desprins din altă lume. Straturile de roci depuse de-a lungul a milioane de ani îți lasă senzația că te plimbi printre paginile unei cărți deschise în care e scrisă istoria pământului.
Plaja este ideală pentru o zi de relaxare, iar valurile sunt (doar o idee) mai blânde, așa că puteți să vă bucurați și de o baie răcoritoare.
Nu uitați să urcați și pe stâncile din jur pentru a admira peisajul dramatic al coastei. Dacă sunteți acolo la momentul potrivit, veți fi răsplătiți cu un apus de poveste!
San Sebastian – eleganța Plajei Concha
După atâtea stânci și golfuri sălbatice, e momentul să ne îndreptăm spre una dintre cele mai faimoase și elegante plaje din Spania: Playa de la Concha din San Sebastian. Cunoscută și sub numele de "Plaja Scoicii", este un simbol al frumuseții și rafinamentului. Curba perfectă a plajei, nisipul fin și apele calme fac din La Concha un loc ideal pentru familii, cupluri și călători singuri în căutarea unui pic de răsfăț.
Dacă nu vă simțiți pregătiți să leneviți pe plajă sau să faceți baie, vă recomand o plimbare de-a lungul promenadei spectaculoase care înconjoară golful. De-a lungul ei, veți descoperi clădiri istorice, restaurante elegante și locuri de unde puteți admira priveliștea încântătoare. Nu degeaba această plajă este considerată una dintre cele mai frumoase din lume!
Dacă plimbarea vă dă energie, faceți un popas într-unul din restaurantele din apropiere și încercați un pintxo (aperitiv tradițional basc) însoțit de un pahar de txakoli, vinul local. Este combinația perfectă între aromele locale și atmosfera de pe litoral.
Pe lângă peisajele spectaculoase și atmosfera relaxantă, plajele din nordul Spaniei oferă și beneficii naturale pentru sănătate. Soarele blând al coastei basce, apa sărată a Mării Cantabrice și aerul încărcat cu aerosoli marini creează un cocktail perfect pentru regenerare.
Talasoterapia, cunoscută pentru proprietățile sale de relaxare și detoxifiere, este o adevărată terapie în aer liber – fie că vă scăldați în apa bogată în minerale sau pur și simplu respirați adânc aerul marin.
Pentru a aduce o parte din aceste beneficii și acasă, eu vă recomand setul de uleiuri de aromaterapie Plimbare în Natură de la Aroma Land, ce include arome precum Pure Water, Oxigen, Ocean, Atlantic sau Nature. Cu note fresh de mare, recreează în mic atmosfera de pe coastă, revitalizându-vă mintea și corpul după o zi lungă de lucru.
Explorarea plajelor din nordul Spaniei este, deci, o experiență senzorială completă – de la zgomotul valurilor care se sparg de stânci, la briza sărată care îți atinge pielea și până la peisajele dramatice ce-ți taie respirația. Aceste locuri te cheamă să te relaxezi, să contempli și să te bucuri de natură în forma ei cea mai pură.
Genova - Între aromele mării și farmecul palatelor ascunse
O să vă iau cu mine într-o călătorie aromată și plină de istorie prin Genova, un oraș fascinant pe coasta Liguriei, în Italia.
Dar, înainte să pornim, am o mică rutină care mă ajută să mă conectez la amintirile din fiecare escapadă. Deschid fereastra, las aerul proaspăt să intre și torn într-un difuzor de aromaterapie câteva picături de ulei esențial.
Închid ochii și, brusc, mă simt din nou în portul din Genova, cu mirosul sărat al mării amestecându-se cu izul vechi de lemn și piatră al clădirilor istorice. Exact așa a început și cea mai recentă călătorie a mea…
Genova nu e un oraș care să te cucerească imediat cu măreția sa – trebuie să te lași pierdut printre străduțele sale înguste, să adulmeci mirosul de focaccia proaspăt scoasă din cuptoarele restaurantelor și să simți că timpul curge altfel aici.
Pentru a simți adevăratul oraș, cel care te recompensează cu istoria seculară din spatele fațadelor, un prim pas este să te cazezi ... într-un palat renascentist.
Astfel, în fiecare dimineață te trezești protagonist într-un film de epocă, doar că, în loc de ținută de bal și coroniță din aur, porți pantofii și rucsacul ce-ți vor fi companioni de încredere într-un weekend de explorare. Ceva de vis!
Cu așa start al zilei, bineînțeles că și eu am pornit la pas prin centrul vechi plină de entuziasm, iar orașul nu a dezamăgit, captivându-mă cu priveliști spectaculoase oriunde întorceam privirea.
Pentru cei cu mai puține zile la dispoziție, ca o scurtătură direct în inima Genovei vă recomand să începeți explorarea cu Strada Nuova și celebrele sale Palate Rolli, înscrise în patrimoniul UNESCO. E ca și cum ai intra într-o galerie de artă în aer liber!
Aceste palate – peste 100! –, construite adesea pe terenuri în pantă, dispuse într-o succesiune de atrium-curte-scări-grădină și bogate în decorațiuni interioare, exprimă o identitate socială și economică singulară care a inaugurat arhitectura urbană modernă în Europa. Aparținând celor mai bogate familii ale orașului, ale nobililor și comercianților de demult, palatele Rolli te teleportează direct în Renaștere!
Iar atunci când crezi că ți-ai făcut norma de frumos, mai pătrunzi pe o străduță ascunsă, unde ți se ițește înainte fațada câte unei biserici în care pur și simplu nu poți să nu intri!
Nu știu ce este cu bisericile din Genova, dar n-am găsit niciuna (din cele peste 40 din zona centrală) care să nu te lase cu gura căscată grație unei frumuseți decorative incredibile! Nu are rost să vă povestesc despre fiecare biserică în parte; hai să fie o surpriză pentru voi când veți ajunge acolo, dar urmați-mi sfatul și nu le ocoliți!
Dacă ați ajuns până aici, sigur gândiți deja: „Păi nu era Genova orașul lui Cristofor Columb?” Exact despre asta vorbim în continuare: despre aventuri pe mare! Și ce să vezi, aici poți vizita chiar o reconstrucție șarmantă a casei în care s-a născut și a copilărit marele explorator! N-ai cum, hrănindu-te cu aerul sărat al mării, să nu fie portul țelul tău principal!
Spre port am pornit și eu, să aflu mai multe despre istoria maritimă a Genovei într-un loc cu adevărat captivant: Muzeul Galata al Mării.
Aici, istoria apei prinde viață într-un mod interactiv, iar eu cred că am petrecut în jur de 4 ore urmând rute maritime, sortând mărfuri, vâslind și afundându-mă în tot soiul de activități cot la cot cu ceilalți vizitatori – mai mari sau mai mici – ai muzeului!
La final, cei curioși pot urca pe un submarin ancorat chiar în fața muzeului și se pot simți pentru o clipă ca niște exploratori subacvatici.
Peste tot, adus de vânt, mirosul sărat al apei te va învălui, așa că, dacă vrei să recreezi experiența olfactivă acasă, îți recomand să încerci produse de aromaterapie Ocean. Închide ochii, inspiră adânc și poți simți briza aceea revigorantă!
După ce ai bătut la pas străzile și muzeele, e momentul să vezi orașul de sus. Pentru asta, îți recomand să urci la Spianatta di Castelletto. Urcarea se face cu un lift plin de farmec, iar când ajungi sus…wow! Genova ți se dezvăluie în toată splendoarea ei. Aici e un loc ideal pentru o pauză de cafea – bine, fie, eu am mers pe un gelato, dar hai să fim flexibili! În acea după-amiază am rămas să admir panorama și am lăsat liniștea să mă inunde. De undeva, dintr-un colț, vântul aducea un ușor parfum de citrice și ierburi mediteraneene, iar pescărușii descriau rotocoale pe cer...
Pe înserat n-ai cum (și nici de ce) să eviți captivanta Piață Ferrari, imaginea-poster a Genovei, încadrată de Palatul Ducal și clădiri elegante, biserici, sedii de instituții de cultură sau de guvernământ. Restaurantele de la parterele lor te îmbie cu pahare răcoroase de prosecco sau Aperol Spritz și cu porții generoase de paste și pizza ca la mama acasă!
Iată că se termină spațiul și lista mea de obiective de neratat în Genova pe care vreau să vi le recomand nu s-a micșorat deloc! Dar o ultimă vizită de neratat ar fi la Palazzo Reale, un loc în care istoria, arhitectura și arta orașului s-au împletit în manieră desăvârșită.
O bijuterie în sine, cu stucaturi delicate și fresce ce îți taie răsuflarea, palatul, azi un superb muzeu de artă, te invită să rătăcești prin sălile oglinzilor, sala tronului și grădinile sale idilice ca să simți cu adevărat măreția vremurilor trecute.
Și, să nu uit, te rog să ieși din zona turistică clasică și să explorezi câteva dintre micile străzi și piațete ascunse din oraș. Acolo vei descoperi baruri și cafenele intime unde poți savura un vin local sau o focaccia delicioasă. Fiecare colț are o poveste, iar fiecare poveste are un miros care îți va rămâne în minte.
Expediție franceză - O zi pe malul Lacului Geneva
Revenim pe meleaguri galice pentru o zi plină de frumos pe malul Lacului Geneva (sau Léman, à la française).
Sursa: https://www.francecomfort.com/en/sights/1027/Lake-Geneva
Pregătiți-vă să vă lăsați duși de valul poveștilor cu iz medieval, să vă bucurați papilele gustative și să vă răcoriți într-o faimoasă stațiune balneară. Sună bine, nu? Hai să pornim la drum!
O dimineață sprințară de primăvară m-a prins rătăcind – la propriu! - prin Yvoire, un mic sătuc medieval considerat, pe bună dreptate, unul dintre cele mai frumoase sate din Franța. Nici acum, când amintirile și emoțiile s-au sedimentat, nu-mi dau seama daca mi s-a părut desprins din basmele cu prințese sau dintr-o pictură impresionistă!
Străduțele pietruite, casele cu obloane colorate și grădinile pline de flori se armonizează perfect cu atmosfera liniștită, atemporală a locului. Yvoire este genul de sat în care o mână invizibilă (cu un simț al esteticii incredibil) a așezat fiecare piatră exact acolo unde trebuie. Rezultatul: un labirint de frumusețe, unde te aștepți la fiecare pas să dai peste un dragon prietenos sau măcar peste un cavaler pe un cal alb.
Temându-mă de primul și visând la al doilea, uite că m-am întâlnit cu un al treilea personaj, un franțuz rotofei și straniu de prietenos, mare iubitor de flori, care mi-a îndreptat pașii spre magica Grădină a Celor 5 Simțuri.
Da, o grădină senzorială la umbra zidurilor zvelte ale Castelului din Yvoire, un loc în care fiecare plantă a fost aleasă cu grijă pentru a încânta vizitatorii prin mirosuri, texturi, arome, virtuți... Am redescoperit aici gesturi simple, uneori uitate: cum să miroși parfumul unei flori, cum să îi mângâi petalele, cum să strângi o frunză între degete pentru a-i extrage esența...
Plimbându-mă pe aleile grădinii, florile își înclinau capetele pline de parfum la fiecare adiere de vânt, ca și cum ar fi dansat în ritmul unui vals invizibil. Nu am putut să nu mă minunez de atmosfera tihnită și de simplitatea fermecătoare a locului, un colț în care întreaga natură te invită să încetinești, să te relaxezi și să te bucuri de moment!
Cu inima strânsă, am părăsit Yvoire ca pe o ibovnică. Am privit în urmă: Lacul Geneva strălucea în soarele dimineții, iar bărcile mici se legănau încet în portul satului, completând tabloul idilic.
După ce am hrănit sufletul cu farmecul medieval, am zis să trecem la lucruri serioase – să încântăm papilele cu ce are Franța mai bun! O degustare la Château de Ripaille din Thonon-les-Bains a fost echivalentul unei întâlniri romantice cu zeul Bachus, dar și cu ... memoria locului!
Vinurile produse aici, cu denumire de origine controlată, din struguri culeși de pe cele 22 hectare ce înconjoară castelul, ne-au deschis apetitul pentru povești. În timp ce savuram un pahar de Chasselas de Ripaille, ghidul aducea la viață 3000 de ani de istorie!
De la așezare din Epoca Bronzului la reședința principală a conților și ducilor de Savoya n-a fost decât o înghițitură! Încă o înghițitură și hop!, zidurile castelului au trecut de sub controlul călugărilor cistercieni în proprietatea unei familii de industriași care au transformat domeniul de pe malul Lacului Geneva într-un loc de vis.
După ce ne-am îmbătat (la figurat) de atâta frumusețe, am hotărât că e timpul pentru un pic de ... hidratare! Cu simțurile răsfățate și starea de spirit plină de vitalitate de la vinurile savurate, ne-am îndreptat, deci, roțile mașinii spre Évian-les-Bains. Situată la poalele Munților Alpi, pe malul Lacului Geneva, această stațiune este faimoasă pentru apele sale minerale pure, apreciate pentru proprietățile lor terapeutice încă din secolul al XIX-lea.
Prima oprire a fost la izvorul principal sau sursa de apă Evian, pentru a-mi înmuia buzele în cea mai pură apă din Europa, așa cum iese ea din pământ la capătul unei călătorii de 15 ani prin Alpii francezi.
Da, da, ați citit bine, atât durează drumul apei de la stadiul de zăpadă și ploaie, trecând lent prin straturi de roci glaciare ce o filtrează natural și o îmbunătățesc cu electroliți și minerale. De aici pornește povestea fiecărei sticle de apă minerală pură care ajunge pe mesele din întreaga lume.
Am băut îndelung și cu poftă din apa rece de izvor ce m-a revigorat instant și mi-a dat energia de a explora și restul stațiunii, deoarece Évian-les-Bains nu este doar despre apă.
O reflexie a Belle Epoque-ului francez, promenada de pe malul lacului, plajele, străzile pietonale înguste, piețele, terasele, cazinoul, portul de agrement, piața de vară plină de viață, monumentele remarcabile și clădirile respiră la unison eleganță și joie de vivre. M-am pierdut și eu în peisajul de vis, cu lacul strălucind sub soarele de amiază și munții maiestuoși reflectându-se în apele sale limpezi.
Așa s-a încheiat o zi în care am trăit intens fiecare moment, de la plimbări pe străduțele de basm din Yvoire, la degustarea de vinuri din Thonon-les-Bains și la desfătarea cu apa fermecată din Évian-les-Bains. La finalul acestei călătorii, am plecat spre hotel cu inima plină, cu sufletul ușor și cu promisiunea de a reveni. Pentru că, să fim sinceri, după o astfel de zi, cine n-ar mai vrea o porție? Și mai ales încă un pahar de vin franțuzesc!
Insulele neștiute ale Greciei: Descoperind Agios Achilleios și Ioannina
Dacă am fi față în față, v-aș ruga să ridice mâna cine a fost în vacanță în Grecia; apoi, din marea de mâini ridicate, să le păstreze sus cei care și-au petrecut concediul la plajă pe o superbă insulă elenă.
Și totuși, șansele ca numele insulelor grecești despre care vă voi povesti să se afle pe lista destinațiilor voastre sunt destul de mici. Asta pentru că azi vă iau cu mine într-o călătorie de poveste, pe două insule care par scoase dintr-un colț ascuns al Greciei, acolo unde timpul se scurge mai încet, iar sufletul se odihnește la soare.
Vorbim despre Agios Achilleios și Insula Ioannina, singurele două insule de lac locuite din toată Grecia! Da, ați auzit bine, două insule minuscule, dar pline de viață și istorie! Așadar, haideți să ne îmbarcăm și să explorăm împreună aceste bijuterii ascunse!
Pontonul spre Agios Achilleios
Prima oprire: acolo unde Grecia, Albania și Macedonia de Nord își dau rendez-vous pe hartă. Plutind pe apele Lacului Prespa cel Mic, pitită între munți, insula Agios Achilleios e atât de mică încât te-ai putea gândi că e doar o fărâmă de pământ în derivă, rătăcind pe unde. O ține legată de țărm o punte mobilă, a cărei trecere are în ea ceva aproape ritualic, ca și cum, traversând-o, intri într-o altă lume!
Vedere asupra insulei Agios Achilleios
O lume unde domnește pacea, iar vântul poartă cu el șoapte din vremuri apuse. Nu sunt decât câteva case, o mână de locuitori și o atmosferă de „sfârșit de lume” care te face să te întrebi dacă n-ai nimerit cumva, din greșeală, la capătul timpului și al spațiului.
Rămășițele mai multor mănăstiri, vechi de sute de ani (sub cea mai veche dintre ele, datând din secolul X, se spune că ar fi fost îngropat Samuil, conducătorul Primului Țarat Bulgar), par să confirme legendele pe care bătrânii de la singura tavernă de pe insulă le spun! Nu pot exista decât 11 edificii pe insulă.
Dacă unul nou se construiește, unul vechi piere. Și totuși, și zidurile bisericilor de demult stau mândre pe această insulă, ca paznici ai tuturor secretelor ce se ascund în lacul Prespa.
Bazilica Sf. Achilleios (secolul al X-lea)
Nu există trafic pe insulă, în afara ambuteiajelor de găini, gâște și câteva bovine bucuroase de oaspeți. Nu există nici vreun alt zgomot urban; doar liniște.
Locuitorii insulei care ... nu cuvântă!
Urcând pe creasta dealului, priveliști cinematice te înconjoară din toate părțile. Aici, doar vântul vorbește, iar orice cuvânt spus ai impresia că se împletește cu rugăciunile tăcute ale trecutului. Dacă aveți vreodată nevoie de un loc unde să vă regăsiți liniștea, acesta este!
Lacul Pamvotida
Dar stați, nu am terminat încă! Călătoria noastră continuă spre sud, să explorăm o destinație solară pe care domnește un alt fel de liniște. Când am ajuns, primul lucru care m-a izbit a fost atmosfera de sat grecesc autentic!
De cum cobori de pe vaporașul dinspre orașul Ioannina și pui piciorul pe mica insulă fără nume din mijlocul Lacului Pamvotida, te cuprinde o stare de dolce farniente (așa cum pățesc de fiecare dată când deschid câte o sticluță cu ulei esențial), de vacanță fără sfârșit.
Aici nici obloanele caselor, magazinelor și tavernelor nu se deschid până când Soarele nu-și ia locul în înaltul cerului!
Cârd de gâște turiste decise să facă o «croazieră» cu barca pe Lacul Pamvotida!
Până s-au dezmeticit localnicii, am dat o tură prin Muzeul Ali Pasha, un loc plin de istorie și povești despre un personaj de legendă.
De la căpetenie a unei bande de tâlhari la lider militar, diplomat și pașă de renume al Imperiului Otoman, numele celui supranumit Leul din Ioannina a apărut în operele unei pleiade de scriitori celebri, precum Lord Byron, Alexandre Dumas, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo sau Goethe.
Vizită la Muzeul Ali Pasha
După porția de istorie și cultură locală a venit timpul unei sesiuni de shopping la tarabele și magazinele de suveniruri, completată de degustări generoase de bunătăți de pe insulă.
Pofta de mâncare ne-am pornit-o cu un delicios lichior de smochine și am stins-o la una din tavernele ce își etalează cu mândrie produsele proaspete – da, inclusiv celebrul pește de lac, prăjit perfect și servit cu lămâie zemoasă.
Mmm, vă spun sincer, aș face drumul acesta de mii de ori doar pentru încă o porție!
Colț verde în curtea Muzeului Ali Pasha
Dar partea mea preferată a fost simpla plimbare pe străduțele înguste și relaxarea pe malul lacului, cu privirea pierdută în verdele smarald al apei și în albastrul cerului, întrebându-mă dacă nu cumva asta e rețeta fericirii.
Un alt moment care îți taie respirația și te face să îți amintești de ce iubim călătoriile – pentru că ele ne aduc mai aproape de noi înșine și de frumusețea lumii din jur.
Banca secretelor de pe Insula Ioannina
Așadar, dacă vreți să explorați o altă față a Greciei, una mai liniștită, dar plină de farmec și istorie, Agios Achilleios și Insula Ioannina sunt locurile ideale. Nu doar că vă vor încânta simțurile, dar vă vor oferi și acea liniște de care avem cu toții nevoie din când în când.
Dacă am evitat până acum să vă iau la plimbare cu mine prin Cehia a fost pur și simplu pentru că… nu știam cu ce destinație să încep! Atât de mult îmi place această țară, unde fiecare colț pare să-și ceară dreptul la poveste.
De la castele medievale și cetăți ce veghează peste văi cu râuri iuți și până la orașe de demult unde istoria se împletește grațios cu modernitatea, Cehia este o destinație ce merită pusă pe orice listă de călătorie.
Așadar, deși mi-a fost greu să aleg, am decis să vă aduc într-unul dintre cele mai fermecătoare (și mai puțin cunoscute) orașe ale Cehiei! Un orășel somnoros, pastelat și cald ca o îmbrățișare tandră. Telč – căci despre el e vorba – e mic, atât de mic că-ți încape în buzunar și pe cuvânt că l-ai lua acasă.
Miniatural încât abia-l găsești pe hartă, dar plin de viață și culoare, acest oraș pare scos dintr-o poveste renascentistă. Și cum să nu fie? Cu casele sale colorate și piața centrală perfect conservată, Telč te cucerește de la prima vedere.
Aspectul orașului a prins contur în anul 1099, sub forma unei fortărețe cu șanț, dar secolele n-au trecut degeaba peste Telč, ci au adus inspirație edilitară la cote înalte. Marea transformare a avut loc în secolul XVI, în timpul conducerii ducelui Zachariáš de Hradec, care și-a cultivat simțul artistic în urma unei vizite în Italia, la Genova (despre care vom discuta în curând).
Capodopera lui: castelul Telč, cu grădini încântătoare respirând parfum de flori și interior opulent, ce amintește și azi de o lume plină de noblețe. E greu să nu fii impresionat de sălile mari, decorate cu fresce și mobilier de epocă, care îți povestesc despre vremurile în care aici se țineau baluri și recepții fastuoase.
Și, între noi fie vorba, dacă în timp ce-i exploram coridoarele m-aș fi trezit purtând o rochie de bal și dansând pe muzica unui cvartet de coarde, nu m-ar fi mirat deloc. Telč are această magie – te face să visezi cu ochii deschiși!
De-a lungul epocilor, goticul, renascentistul și barocul s-au succedat, s-au completat și au creat un nucleu arhitectural de o armonie și frumusețe ce-ți taie respirația: piața centrală a orașului Telč.
Aici, fiecare nobil, comerciant și meșteșugar a încercat să-și demonstreze bogăția și statutul social prin înălțimea arcadelor și măreția frontoanelor caselor lor, într-o competiție al cărei câștigător cert este vizitatorul!
Un adevărat muzeu în aer liber, unul care te face să te îndrăgostești pe loc! Nu e de mirare că această piață unică a fost inclusă în patrimoniul UNESCO; este o comoară bine conservată, o bucată de istorie transformată într-un tablou viu.
Și, da, am făcut un milion de poze – dar am avut grijă să vi le arăt doar pe cele mai frumoase, fiindcă merităm doar ce-i mai bun, nu-i așa?
Dar Telč nu e doar despre clădiri frumoase și piațete istorice. E și despre cum te face să te simți – ca un prieten vechi pe care îl întâlnești după ani de zile și cu care continui conversația de parcă nu v-ați fi despărțit niciodată. Plimbându-te pe străzile sale pietruite, simți că aici nu te grăbește nimeni și nimic, că viața are un ritm natural, în armonie cu râsetele copiilor care se joacă fără griji.
Și cum Telč este genul de loc care îți șoptește: „Hai să te răsfăț un pic!”, nu am putut rezista tentației de a mă opri la una dintre micile cafenele de pe marginea pieței. Cu un ceai aburind în mână, am privit spre oamenii care treceau netulburați, la culorile care dansau pe fațadele caselor și la cerul care aici pare mereu senin. A fost (încă) unul dintre acele momente în care simți că nu îți trebuie nimic mai mult pentru a fi fericit.
Așadar, dacă aveți vreodată ocazia să ajungeți în Cehia, nu ratați Telč. Nu doar că vă va încânta privirile, dar vă va încălzi și sufletul. Și cine știe, poate vă veți întoarce acasă cu un pic din magia acestui loc în buzunar.
Până la următoarea noastră întâlnire, vă doresc călătorii pline de mirosuri fascinante și experiențe memorabile!
Comentarii